Oricât de mare-ar fi şi greu,
Păcatul tău, păcatul meu,
Când Dumnezeu S-a îndurat,
Și tot păcatul l-a iertat, —
... L-a şi uitat.

Doar diavolul mai ţine-n veac
O listă lungă fără leac,
Păcate strânse la un loc,
O listă s-o faci ghemotoc
Bună de foc.

Şi trăncăneşte necurmat
Cu gura lui de necurat,
Că în păcate şi-n noroi
Ne ştie el c-am fost şi noi
Ca un gunoi.

Şi vai, ce-a scris în lista lui,
Murdari ca scrumul iadului,
Aşa eram, cu toţi la fel,
Până Hristos, Slăvitul Miel,
Ne-a strâns la El.

Şi-n sângele de la Calvar
Am găsit milă, pace, har;
Căci Sângele preasfânt vărsat
A şters cerneala de păcat
Imediat.

Şi azi, când vine cel viclean,
Hristos îi spune lui Satan:
„Să ştii tu, şarpe veninos,
Că n-ai din scrisul tău râios,
Nici un folos.”

„Căci Eu am şters păcatul lor,
Și-i şters în vecii vecilor;
Şi nu mai ai nimic de zis,
Fiindcă, uită-te-n zapis:
Nimic nu-i scris.”

„Poţi umple lista orişicum
Cu ghearele tale de fum,
Dar nu mai poţi cu lista ta,
Să-i smulgi pe sfinţi din Mâna Mea
Oricât ai vrea!”